Articulatia genunchiului

Articulatia genunchiului este cea mai mare din corpul uman si una dintre cele mai importante , deoarece este punctul de unire a trei oase: capatul superior al tibiei, capatul inferior al femurului si rotula.

Prin urmare, aceasta articulatie serveste ca element de comunicare intre coapsa si picior. Vrei sa afli mai multe despre anatomia sa? In continuare, va vom spune despre cele mai importante functii ale acestei parti a corpului si despre cum functioneaza. Nu rata!

Articulatia genunchiului, o „minune” biomecanica

Din ceea ce am mentionat mai sus, exista cei care afirma ca articulatia genunchiului este un adevarat „minune” al biomecanicii sistemului musculo-scheletic. Pentru a intelege mai mult aceasta idee, trebuie sa ne adancim in descrierea si functionarea ei pe parti, intrucat mecanica cu care functioneaza este extrem de complexa.

Jonctiunea dintre femur si tibie formeaza corpul principal al acestei articulatii. Datorita acestui fapt, genunchiul sustine greutatea corporala; in acelasi timp, rotula functioneaza ca un fel de scripete pentru tendoane.

Aceasta parte a corpului este inzestrata cu o mare stabilitate si acest lucru ii permite sa sustina greutatea corpului. In acelasi timp, are o mobilitate remarcabila pentru a face posibila mersul si alergarea , precum si pentru a ghida piciorul in functie de neregulile pe care le poate prezenta terenul.

Anatomia articulatiei genunchiului

Exista mai multe aspecte care diferentiaza articulatia genunchiului de cele similare din corp. Una dintre ele este ca este o articulatie care, din punct de vedere morfologic, se formeaza prin juxtapunerea a doua articulatii secundare:

• Femurul patelo: in el, articulatia dintre oase este produsa prin alunecare. Protejeaza intreaga articulatie a genunchiului din fata si, in acelasi timp, permite ridicarea cvadricepsului. In plus, creste puterea de tractiune a muschiului mentionat, deoarece il plaseaza intr-un unghi favorabil pentru acesta.
• Femorotibialul: Este impartit in doua compartimente sau camere, datorita meniscului articular. Astfel de camere sunt cele proximale sau superioare si distale sau inferioare. Primul este responsabil pentru miscarile de flexie si extensie ale piciorului; intre timp, al doilea permite miscari de rotatie. Se mai numeste si „articulatie meniscotibiala”.

Articulatia femorotibiala este bicoliniara. Aceasta inseamna ca cei doi condili ai femurului, adica cele doua proeminente rotunjite pe care le are acest os, se rostogolesc liber pe tibie. Mai exact, pe o suprafata aproape plana numita „placa tibiala”. Nu exista nicio structura osoasa care sa conecteze aceste oase; Sunt legati impreuna prin ligamente.

Componentele osoase ale articulatiei

Sursa: Sursa: philadelphiaareatraction.com

Componentele osoase sunt femurul, tibia si rotula. Potrivit unei publicatii din Arthritis-Helth , acestia se intalnesc si se misca unul impotriva celuilalt la articulatia genunchiului. In continuare, detaliem principalele sale caracteristici:

• Femur: os de forma aproape cilindrica, cu o extremitate inferioara destul de voluminoasa. Acest lucru ii ofera un suport bun pentru a transmite greutatea catre partea superioara a tibiei. Are doi condili separati printr-o despicatura numita „fosa intercondiliana”.
• Tibia: se articuleaza cu femurul si sustine greutatea corpului, care se transmite si piciorului. In varf, are doua cavitati numite glenoida, care adapostesc condilii femurului. In cadrul acestora se intalnesc si spinii tibiali; acolo sunt introduse ligamentele incrucisate. Pe partea anterioara a tibiei se insereaza tendonul rotulian.
• Patela: se articuleaza cu femurul in spate. In mijlocul ambelor oase se afla un cartilaj numit prepatelar, care serveste drept perna intre cele doua.

Componente ale tesuturilor moi

Tesuturile moi sunt tesuturile corpului care nu sunt oase. Potrivit informatiilor din Reteaua de sanatate cubaneza, stabilitatea genunchiului depinde aproape in intregime de tesuturile moi de sustinere, printre care se numara urmatoarele:

• Capsula articulara: este un invelis fibros care inconjoara articulatia genunchiului si formeaza un spatiu inchis. In interior, se imbina cu coarnele meniscurilor; de asemenea este legat de tibie prin ligamentele coronare.
• Membrana sinoviala: Este un strat subtire care acopera capsula articulara de la femur pana la jonctiunea cu meniscurile.
• Burse: Bursele sunt saci plini cu lichid. Actioneaza ca si cum ar fi o perna intre tendon si os. Sunt patru: superficial, profund, prepatelar si tibiofemural.
• Retinacula: sunt structuri care permit rotulei sa se conecteze cu meniscurile, tibia si femurul. Sunt doua: medial si lateral.
• Meniscurile: sunt doua fibrocartilaje care se afla intre tibie si femur si le conecteaza. Sunt elastice si permit transmiterea fortelor de compresie intre cele doua oase.
• Ligamentele: sunt structuri care dau stabilitate genunchiului si previn miscarile extreme. Exista ligamente intra-articulare si extra-articulare. Printre primele se numara ligamentul incrucisat anterior si ligamentul incrucisat posterior; acestea din urma includ ligamentul colateral intern si ligamentul colateral extern.

Dupa cum poate ati vazut, genunchiul este o adevarata opera de arta a naturii. Dintre miile de biomecanisme pe care le poseda corpul uman, articulatia genunchiului este, fara indoiala, una dintre cele mai complexe si functionale. Merita sa-i cunosti functionarea pentru a avea grija de el in mod corect.