Cetatea “Fecioarei de Fier” Fagaras

1feb. - by Emark - 0 - In Cultura

Un popor rezista prin cultura sa. Daca nu ai cultura, nu ai viitor.(Nicolae Iorga) Fosta cetate militara, castel fortificat, resedinta voievodala si princiara, garnizoana militara si temnita pentru detinutii politici, Castelul Fagarasului adaposteste acum Muzeul Tarii Fagarasului „Valer Literat”.

Directorul muzeului, prof. Gheorghe Dragota, este o adevarata enciclopedie ambulanta, un om care impresioneaza pe oricine il asculta vorbind cu pasiune molipsitoare despre istoria acestui complex medieval, dar si despre greutatile intampinate in conservarea, restaurarea si punerea in valoare a acestuia. Domnia sa ne-a furnizat documentatia necesara si bucuria de a retrai o clipa de istorie si cultura. 700 de ani in cateva cuvinte Intr-un document emis de Iancu de Hunedoara in anul 1465 se aminteste de un „un castelan” la Fagaras. Constructia cetatii incepuse la sfarsitul secolului al XIV-lea si a continuat, prin adaugiri succesive, pana la sfarsitul secolului al XVII-lea. 

Construita din piatra si caramida, ceea ce este acum perceputa ca cetatea interioara avea forma unui patrulater neregulat – latura estica fiind mai lunga – si fiind aparata de un turn de avanpost (barbacana). Al doilea rand de ziduri, care respectau planimetria celor anterioare, a inclus turnul avanpost in ele, devenind astfel Turnul Portii. Poarta masiva din lemn de stejar, tintuita in cuie de fier se afla sub acest turn, iar sub bolta intrarii erau amenajate camarute pentru ostasi. In interior, in apropierea portii, se afla o structura de lemn, pe roti, care in caz de asediu se umple cu pamant, blocand astfel accesul. Corpul central aflat deasupra portii servea drept locuinta parcalabului (comandantul cetatii). In colturile cetatii existau trei turnuri octogonale si unul circular, de tip donjon, Turnul Rosu, in acesta din urma avandu-si locuinta castelanul. Este portiunea cea mai inalta a cetatii, avand cinci niveluri.

De la ultimul nivel scara continua spre turnul ceasului, care nu mai exista in zilele noastre. Acest turn a facut obiectul restaurarilor in 1974 si 1997. Scara restaurata cu beton a incarcat insa foarte mult structura de rezistenta, ceea ce a dus la aparitia unor fisuri. Voievodul Stefan Mailat a dispus, la sfarsitul secolului al XVI-lea, inconjurarea cu un al doilea rand de ziduri, unind turnurile din sud ale vechii cetati. Pentru ca dorea sa locuiasca la Fagaras a amenajat apartamente pentru el si familia lui.Principele Gabriel Bethlen a intreprins, incepand cu anul 1623, lucrari importante, folosindu-se de munca gratuita a 1.500 de iobagi. Au fost construite cele trei bastioane prevazute cu cazemate. Castelul a fost infrumusetat cu lucrari ale mesterilor sticlari de la Murano si cu alte lucrari ale mesterilor italieni din perioada renascentista.

A construit logiile de la etajul unu al aripii de sud, cu bolti elegante, sprijinite pe sase pile de zidarie masive si impunatoare. Pivnita de vinuri de la primul nivel adapostea 200 de butoaie cu o capacitate de 100.000 litri de vin.  La al doilea nivel se aflau apartamentele princiare, impodobite cu ceramica ornamentala si pavate cu caramizi hexagonale. Nivelul al treilea cuprindea sali de mese si de audiente. Definitivand si aripa de nord, prin dublarea zidului cetatii initiale a creat un spatiu pentru amenajarea de locuinte. In urma acestor constructii planimetria cetatii a devenit patrulatera, cu patru bastioane in colturi, iar in interior se afla vechea cetate. Bastioanele sunt umplute cu pamant, au zidurile de caramida, iar baza din piatra fasonata pentru a le oferi mai mare rezistenta. Au fost construite astfel incat se puteau sprijini reciproc cu foc. La partea superioara au platforme pentru artilerie si parapete de zidarie, inalte de 1,5 m, in care au fost practicate metereze.

Cazematele aflate la primul nivel, au tavanul boltit si rasuflatori de evacuare a fumului provenit de la tunuri. In timpul lui Gheorghe Rakozi I au fost dublate zidurile de pe laturile din sud si nord prin interior, spatiul de 6 m fiind umplut cu pamant. In mijlocul aripii de nord s-a adaugat un turn, denumit Turnul Pestrit, unde isi avea locuinta principesa. De altfel, al doilea nivel al acestei laturi era destinat in special femeilor. Tot in acele vremuri s-a construit si cladirea corpului de garda, iar santul de aparare care se afla in jurul cetatii a fost largit si adancit. Astfel Cetatea Fagarasului a devenit o fastuoasa resedinta princiara, adevarata capitala a Transilvaniei, dupa Alba Iulia. Aici s-au tinut 11 Diete si s-au primit peste 50 de solii straine. Tot aici s-au semnat tratate, s-au incheiat si s-au desfacut aliante. Pagini de istorie, pagini de glorie, pagini de cultura seculara. Incepand cu secolul al XVII-lea, cetatea a fost cazarma, apoi garnizoana militara, iar eleganta si destinatia initiala s-au pierdut.

Istorie si legenda Inainte de batalia de la Selimbar (1599) cetatea s-a predat de buna-voie lui Mihai Viteazul, care a adapostit aici tezaurul domnesc, daruind apoi cetatea si domeniul sotiei sale, Doamna Stanca. Intentiona sa transforme Fagarasul in „cetate de scaun” si aici a pregatit campania din Moldova, in urma careia a consfintit prima unire politica a romanilor. Aici se va retrage dupa infrangerea de la Miraslau si tot aici isi va adaposti familia pana in 1601.

Cetatea are si legende. Una din ele este a „Fecioarei de fier”. Se spune ca exista o icoana a Maicii Domnului la care erau trimisi condamnatii la moarte sa se roage pentru ultima oara si s-o sarute. In loc de iertare, in bratele ei isi gaseau moartea cea mai cruda, pentru ca atunci cand se apropiau de icoana, corpurile le erau strapunse de niste pumnale si imediat se deschidea o trapa in care cadeau, fiind preluate de un mecanism dotat cu sabii foarte ascutite ce le sfartecau. La o adancime de 8 metri se afla un canal cu apa, care ducea trupurile sfartecate in apele Oltului, spaland astfel orice urma a crimei. Alta legenda vorbeste despre existenta unui tunel secret, sapat pe sub lacul ce inconjura zidurile si ducea ori spre raul Olt, care curge la doar cateva sute de metri de fortificatie, ori spre centrul orasului. Acest tunel ar fi servit pentru refugierea in cazul in care cetatea ar fi fost cucerita.

Cetatea insa nu a fost niciodata cucerita prin forta armelor. In castel se pot vedea si astazi temnitele medievale, unele prevazute cu sali de tortura. In perioada comunista, in turnurile, bastioanele si pivnitele cetatii au fost amenajate celule de detentie, intre 1948 si 1960 cetatea fiind transformata intr-una din cele mai temute inchisori ale gulagului romanesc. Coborand in locul unde au fost celulele detinutilor diferenta de temperatura este de 5 grade si simti cum te cuprinde frigul, iar povestile legate de crimele care au avut loc acolo iti asigura cosmaruri pentru noaptea ce va urma.