Semnarea Tratatului de pace intre Fortele Armate Revolutionare din Columbia (FARC) si statul columbian, impreuna cu criza politico-economica pe care o traieste Venezuela, nu a facut altceva decat sa incurajeze infiintarea gruparilor teroriste in regiunea columbiana Arauca. In aceasta zona de frontiera, Armata de Eliberare Nationala (ELN) si gruparea dizidenta FARC – autointitulandu-se „Frente Decimo Martin Villa” – sunt cele care promulga si aplica legea.
O mare parte din „legislatia” care predomina in zonele controlate de gherila este cuprinsa in „Norme unitare de comportament si convietuire”, un manual scris chiar de membrii FARC si ELN: Viol, talharie, omucideri, impun stari de acces. Ei chiar reglementeaza activitati la fel de inofensive precum pescuitul sau orele de bar. Desi, de asemenea, este obisnuit ca barbatii inarmati sa anunte prin megafon sau prin afise prevederile care sunt decise de liderii gruparilor armate. Toate aceste „legi” -evident- nu se aplica membrilor sai, care incalca continuu viata, proprietatea si demnitatea civililor.
Ei folosesc toate instrumentele pe care le au la dispozitie pentru a „mentine ordinea”. De la aplicarea de amenzi la munca fortata, la omucidere, viol si jefuirea bunurilor civile. In mai multe randuri, langa cadavrele victimelor au fost gasite insemnari semnate chiar de FARC, unde autorii acestora si-au scris crimele: „informator”, „violator”, „hot”, (…).
Printre multe alte incalcari ale Drepturilor Omului, gherilele recruteaza minori, oferindu-le bani, motociclete, arme (…) in schimbul aderarii la randurile lor. Potrivit ultimului raport al Human Rights Watch, „Gerilile sunt politia”, mai multe fete care au scapat de sub controlul lor au denuntat violurile si avorturile fortate pe care le-au suferit in timp ce erau cu ei.
Aceasta organizatie dezvaluie, de asemenea, practica – din ce in ce mai comuna – de a rapi locuitorii zonei (uneori pentru luni de zile) si de a-i transforma in sclavi in bastioanele pe care le-au infiintat -in principal- in Venezuela, unde acestia actioneaza cu complicitatea autoritatilor.
Intr-un interviu pentru ziarul LA RAZON, directorul World Terror Watch, Mattia Caniglia, si analistul international de securitate Solene Metais, au explicat de ce regiunile Arauca si Apure au devenit bastionuri preferate pentru dizidentii FARC si ELN. Ei au motivat ca exista trei factori care favorizeaza acest tip de insurgente: existenta unui vid de putere, nemultumirea populatiei locale si disponibilitatea resurselor economice care pot fi exploatate. Iar la granita dintre Columbia si Venezuela toti acesti factori sunt indepliniti.
Nici statul columbian, nici statul venezuelean nu au o prezenta stabila in regiune. Mai ales in Venezuela, unde gherilele – in special ELN- au profitat de criza umanitara din tara pentru a-si extinde raza de actiune, pentru a recruta noi oameni inarmati, a-si spori averea prin minerit ilegal, trafic de droguri, extorcare, contrabanda, (.. .) pentru a-si finanta razboiul impotriva guvernului columbian. In plus, regiunea Apure (Venezuela) ofera gherilelor o enclava geografica ideala in spatele lor, care serveste drept baza pentru lansarea atacurilor si adapostirea in spatele granitei. La fel ca sa se odihneasca, sa-si completeze fortele, sa efectueze pregatire militara, sa transfere transporturi de cocaina (…).
Pentru Mattia Caniglia si Solene Metais, aceasta situatie este similara cu ceea ce vedem in alte insurgente teroriste din intreaga lume, precum cea care a aparut in nordul Mozambicului dupa descoperirea rezervelor de petrol. Situatia din regiune era deja ingrijoratoare din cauza conflictelor tribale si a lipsei de prezenta a Guvernului Central, dar gherilele au inrautatit considerabil situatia.
O alianta cu chavismo?
Pentru Mattia Caniglia si Solene Metais, „este putin probabil sa existe o legatura directa intre actiunile acestor grupuri si regimul venezuelean. Realitatea este ca fortele lui Maduro nu pot mentine controlul pe intreg teritoriul.” Si este ca, pe masura ce Venezuela a plonjat progresiv in criza politica, economica si umanitara, fortele de securitate si autoritatile Venezuelei si-au pierdut influenta in teritoriu, poate nu din cauza lipsei de trupe, ci din cauza pregatirii. a fi corupt.
„Acest vid de putere este deosebit de vizibil in Apure. De fapt, permite tuturor gruparilor teroriste active in regiune sa-si mentina si sa-si consolideze pozitiile”, comenteaza analistii de la World Terror Watch. In special ELN, care a fost cel mai activ grup in a profita de procesul de pace cu FARC si a extins controlul sau teritorial in tara natala. De asemenea, a profitat de criza provocata de Nicolas Maduro pentru a se stabili in Venezuela, unde a reusit sa aiba prezenta in 12 din cele 24 de state.
„Cu toate acestea, alte rapoarte sugereaza ca Maduro le-a acordat acestor gherile – in special dizidentilor FARC – un control ferm asupra comertului transnational de droguri, creand numeroase canale pentru a transporta cocaina din Columbia prin Venezuela catre Statele Unite si Europa”, au explicat analistii World Terror Watch. O alianta care, pe de o parte, ar permite gherilelor sa acceseze – in schimbul unui pret – exploatarea ilegala, rutele de trafic de droguri, recrutarea de noi trupe, (…) iar in schimb gherilele ar intra in parte. o noua linie defensiva in cazul unei incursiuni militare care, in plus, ar servi si la destabilizarea celui mai mare adversar al lor din regiune: guvernul lui Ivan Duque din Columbia. Unul dintre cei mai mari sustinatori ai opozitiei conduse de Juan Guaido si cel mai mare destinatar al exililor venezueleni (mai mult de 1,6 milioane).
Departe de rezolvare
Potrivit Human Right Watch, patrunderea fortelor de securitate si a Armatei nu este suficienta pentru a face fata agresiunilor gherilelor impotriva populatiei civile. In special in mediul rural, care se concentreaza -in principal- pe protectia instalatiilor petroliere, un obiectiv frecvent al gherilelor comuniste. Dupa cum a explicat un ofiter de politie pentru HRW, in practica, gherilele „sunt Politia”.
Liderii sociali si aparatorii drepturilor omului care denunta abuzurile comise de barbati inarmati sunt, de asemenea, o tinta prioritara. Insa Unitatea Nationala de Protectie (UNP), insarcinata cu insotirea persoanelor aflate in situatie de risc, are un singur delegat in zona, care, de asemenea, nu dispune de mijloacele necesare pentru a deservi zonele rurale. Ceea ce le face munca enorm de dificila si, prin urmare, rezultatele lor sunt -in mod clar- insuficiente.
De parca nu ar fi fost de ajuns, Justitia nu functioneaza nici in regiune: din cele 400 de omucideri investigate de Parchetul columbian din Arauca, a obtinut condamnari doar pentru opt dintre ele, si niciuna impotriva membrilor Frontului al X-lea Martin Villa sau ELN. Si nu numai pentru omucideri, impunitatea se extinde in toate zonele infractionale: nu exista nicio condamnare impotriva gherilelor pentru violurile, extorcarile, talhariile sau impunerea muncii fortate (…) pe care le comit in regiune.
Ca raspuns la aceasta problema, guvernul columbian sa angajat sa implementeze „Programe de dezvoltare cu abordare teritoriala” (proiecte menite sa abordeze lipsa statului de drept in patru municipalitati din Arauca) si o „Zona strategica de interventie cuprinzatoare” (operationala pentru sa desfiinteze toata activitatea criminala a acestor grupuri).
Human Right Watch, la randul sau, nu are multe asteptari ca concentrarea pe solutia militara va produce rezultatele asteptate. Pentru aceasta organizare este necesar sa se propuna o ofensiva cuprinzatoare, atacand pe toate fronturile: justitie, economie, educatie, (…).
Pentru expertii World Terror Watch, Mattia Caniglia si Solene Metais, „atata timp cat regimul chavista ramane la putere in Venezuela, infrangerea totala a acestor grupuri va ramane o posibilitate indepartata”. Pentru ca, odata ce grupurile teroriste se refugiaza de cealalta parte a granitei, ele sunt dincolo de indemana fortelor de securitate columbiene.
Pentru experti, guvernul columbian ar trebui sa se concentreze pe convingerea dizidentilor FARC sa se demobilizeze si sa se alature eforturilor de reintegrare. In felul acesta ar putea cuprinde grupurile armate care opereaza de ambele parti ale granitei lor.
