Nu imi pot scoate din minte lacul. Un  lac care se intinde peste 3 foști munți, plin de cianuri. Un lac mort. Existența lui nu e reala, dar e posibila.

Cu toate avizele de mediu, asigurarile, barajul, promisiunile și tehnicile de ecologizare – “cianura se evapora” – nu sunt de acord cu existența acelui lac. Chiar daca aș primi asigurari din toate parțile și de la toți specialiștii ca roca este impermeabila (parerile sunt imparțite), chiar daca ar betona fundul sau toata zona (asta ar cere multe multe resurse), chiar daca ar face un baraj care sa-i faca invidioși pe olandezi (oamenii aștia locuiesc sub nivelul marii), tot ar fi o bomba cu ceas, mare și instabila.

Cred in eroarea umana.

Va mai amintiți de Cernobil? Eroare umana. Oboseala sau suprasolicitare. Va mai amintiți scandalul cu scurgerea in rau a cianurilor de la firma Aurul SA din Baia Mare? In 2000 un baraj a cedat și apele acelea au ajuns in Tisa, apoi in Dunare, apoi in Delta, distrugand ecosisteme intregi. Evenimentul a fost catalogat ca fiind “cel mai mare dezastru ecologic din Europa de dupa Cernobil”. Dar de scandalul cu mal roșu care a maturat o buna parte din vestul Ungariei? A fost numit “cel mai grav accident chimic din istoria Ungariei” și cauzele au fost umane.

E nevoie de o mica eroare ca barajul de la Roșia Montana sa cedeze și cianura sa se scurga in rauri, sa transforme Dunarea intr-un fluviu mort, sa tranforme Delta – loc unic in Europa, nu? – intr-un taram mort. Nu cred ca zona Apusenilor ar mai fi locuibila, nici malurile Dunarii, nici Delta. E ca și cum ne-am arunca in prapastie și i-am trage și pe alții dupa noi.

Cred in nepasarea și in neglijența umana.

Și aici ma refer in primul rand la autoritațile romane. Statul roman a greșit și greșește in continuare. Sunt multe cazurile in care niște bani plasați intr-un punct cheie au oprit o procedura legata, au eliberat un act deși acesta cerea o cercetare prealabila, au facut niște roti sa se miște deși acele roți nu trebuiau sa se miște. Statul roman ar trebui sa supravegheze buna desfașurare a lucrurilor, respectarea tuturor avizelor etc. Dar poate sa faca asta din moment ce nu a știut ce are la Roșia Montana, a oferit terenul pe o suma de nimic și a incheiat un contract prost pentru partea romana? Și toate se intampla in ciuda faptului ca rezervele de aur și argint ar trebui sa țina de securitatea naționala și sa nu fie instrainate– cel puțin asta se intampla in alte state.

Ați auzit de satul Geamana? Nu mai exista. Satul și valea au fost acoperite de un lac de steril in care inca se deverseaza materii toxice. Avem deja o bomba ecologica in Apuseni. Ba nu. Avand in vedere ca sunt peste 20 de iazuri de decantare in zona, avem mai multe. Și acum vrem sa intram din nou in Guinness World of Records prin acest lac uriaș cu cianura de la Roșia Montana.

Mineritul modern, cu cianura, este pus pe masa ca fiind o soluție pentru Roșia Montana. Se pune accent pe tradiția de minerit a zonei, pe schimbarea pe care o va face proiectul RMGC in viata comunitații, pe ecologizarea zonei dupa cei 25 de ani de activitate. Și dupa cei 25 de ani ce se intampla cu mineritul de la Roșia? Ce se intampla cu oamenii, cu locurile lor de munca, cu tot? 25 de ani e o perioada foarte scurta.

Turismul este pus pe masa ca fiind soluție la problema mineritului cu cianuri. Roșia are potențial turistic. Mult. Are o poveste in spate, are peisaje, are un centru plin de case care sunt monumente istorice. Și odata ajuns acolo vezi ca satul asta a fost la un moment dat un loc bogat. Cu toate astea, nu vad oamenii alegand sa iși petreaca weekendul la Roșia in loc sa se duca in Vama sau in Delta sau la bulgari. Vor fi turiști dar nu atat de mulți ca o comunitate intreaga sa traiasca de pe urma lor

Pentru Roșia trebuie sa gasim o a treia soluție, una care sa ajute zona sa se dezvolte sustenabil. O combinație de mini industrii, de servicii, de artizanat. Și nu ma refer doar la satul Roșia Montana, ci la toata zona fostului patrulater aurifer din Apuseni, zona care arata jalnic in momentul de fața.

Intamplator – sau nu – zilele trecute am dat peste aceasta imagine:

Zice ca “Nici un fulg de nea dintr-o avalanșa nu se simte reponsabil.” Avalanșa e pe cale sa se declanșeze acum, cand Guvernul a hotarat sa incalce o serie de legi ca proiectul RMGC sa inceapa. Despre asta au vorbit și vorbesc oameni cu competențe in domeniul juridic. Ce putem face noi, fulgii de nea? Sa ieșim in strada, sa protestam, sa ne contactam reprezentanții in Parlament, sa ne plangem Comisiei Europene.