Cea mai frecventa complicatie a pneumoniei este abcedarea, ducand la abcesul pulmonar. Alte complicatii ale pneumoniilor la adulti sunt cronicizarea si aparitia empiemului (puroi in pleura).

Abcesul pulmonar este o infectie a parenchimului pulmonar, cu debut acut sau lent in timp (cronic), determinat de o serie de germeni, aerobi (care au nevoie

de oxigen pentru a se putea dezvolta) sau anaerobi (se dezvolta in lipsa oxigenului) sau fungi (in cazuri speciale de imunodepresie). Abcese pulmonare pot aparea si in cursul altor boli pulmonare: cancere (necroza tumorala cu suprainfectie bacteriana), infarcte pulmonare, bronsiectazii. De asemenea, abcesul pulmonar poate aparea in cursul unei bacteriemii (infectie cu localizare in alt organ decit plamanul, de unde se deverseaza germeni in circulatia sangvina), sau direct, prin continuitate de la un abces situat subdiafragmatic (de exemplu abces hepatic, pancreatic).

Poate debuta direct ca abces (mai frecvent in cazul germenilor anaerobi), cand simptomatologia debuteaza brutal, in stare de sanatate aparenta, sau lent in timp, dupa o infectie de cai respiratorii superioare/ pneumonie tratata antibiotic, cu reaparitia sau accentuarea simptomelor acesteia.

In primul caz, abcesul apare de obicei la persoane cu dantura neingrijita, paradontoza, abcese radiculare, resturi radiculare netratate, iar germenii implicati sunt anaerobii situati in aceste leziuni, care ajung in plamani prin inhalare, odata cu fluxul de aer. Simptomele sunt brutale, cu durere toracica, febra inalta (pana la 40º), frisoane, tuse cu expectoratie purulenta, fetida (miros neplacut al respiratiei si al sputei). Aceasta fetiditate a respiratiei poate fi perceputa si de catre pacient, dar cel mai adesea de catre anturaj. Diagnosticul se pune pe simptomatologie si pe imaginea radiologica sugestiva, de cavitate cu diferite marimi (de obicei peste 2 cm), cu pereti grosi, neregulati (din cauza inflamarii tesutului pulmonar din jur) si nivel hidroaeric (in baza cavitatii se observa lichid, cu aer deasupra). Tratamentul este antibiotic, germenii anaerobi raspunzind cel mai bine la peniciline si derivatii lor, la amoxiciline si cloramfenicol, cu o durata de 3-4 saptamini, pina la disparitia simptomelor si a imaginii radiologice. Deoarece rareori un abces contine doar un singur tip de germeni, putind fiind asociate diverse tipuri de anaerobi si/ sau un germene aerob, este bine sa se foloseasca 2 sau 3 antibiotice, care sa acopere toti acesti germeni.

In cazul al 2-lea, de abces pulmonar survenit pe fondul unei pneumonii tratata tardiv, tratata incorect, un timp insuficient sau chiar corect tratata dar cu evolutie nefavorabila, simptomele pacientului apar pe fondul unei boli pulmonare cunoscute (pneumonia sau bronsiectazia), prin reaparitia acuzelor initiale, sau accentuarea acestora. Germenii implicati sunt adesea aerobi (streptococus pneumoniae, stafilococus auraeus, klebsiella pneumoniae), cei care au dat suferinta initiala. Diagnosticul se pune pe seama reaparitiei sau agravarii simptomatologiei si pe imaginea radiologica, in care apar hipertransparente (cavitati) multiple, cu diametru de obicei sub 2 cm, in cadrul opacitatii date de pneumonia initiala. Tratamentul se efectueaza cu antibiotic; de preferat sa se combine 2-3 pentru acoperirea a cit mai multor tipuri de germeni, ideal dupa identificarea acestora in cultura si obtinerea antibiogramei. Tratamentul este indelungat, putind depasi o luna sau 6 saptamani. Daca procesul nu se rezolva dupa 2 luni de tratament corect se ia in calcul cronicizarea abcesului, iar tatamentul va fi combinat: chirurgical si medical (antibiotic).