Eram intr-o tura prin Serbia, Muntenegru si Croatia. Ghidul nostru de incredere era Lonely Planet, care ne-a recomandat o anumita insula Mijlet unde urma sa vedem adevarate minunatii.
Filmul era sa ajungeam acolo si sa inchiriem o masina pentru a ajunge la “hot spot”-ul insulei. Dar, dupa aproape 2 ore de ferryboat, am debarcat si am aflat ca nu era nicio masina disponibila. Vaporul inapoi era abia seara si pana una alta eram in mijlocul pustietatii sub soarele dalmatic de luna august. Cat am regretat decizia de a pleca de pe uscat! Exploratori din fire, insa si obligati de imprejurimi, am luat-o la picior. Cativa kilometri buni de asfalt, tarm stancos, vegetatie spinoasa… ba chiar un craniu intr-un stalp de lemn, semn ca cineva insista sa ne strige prin toate mijloacele “Da’ mergeti bai acasa!”.
Am ajuns insa intr-un loc unde se poate filma cu brio o continuare a “Lagunei albastre”. Liniste, apa curata, pesti pe care nu i-am vazut decat in documentarele de pe Discovery. Un cort si un hamac fara stapan. Atat! Aproape ca nu am simtit cum a trecut timpul. Singurul lucru pe care il regretam atunci a fost ca am lasat cortul pe continent si nu puteam sta macar o noapte acolo.
Cu dorinta de a ajunge la sky undeva in apropiere de Sofia 2 ciumpalaci unul din Slatina unul Satu-Mare cu ceva cunostinte de vocabular maghiar si o domnisoara din Slatina.
Ora x luam microbuz catre granita Vama Veche
Soferul: ‘bilet pana unde?’
Ciumpalaci: Pana in vama (toti cu rucsace etc etc)
..vruum vruuum….
..ultima statie aici in Vama. Hop si am sarit. ..Microbuzul isi continua drumul inainte …
Eh cine stie unde se duce.
5 min ..10 min 15 min.. WTF unde e vama?!
Ciumpalacii:Sarumana doamna! Auziti mai este mult pana la granita?
Doamna: ‘Pai aici e Vama’…Vama Veche satul..pana la granita mai aveti 4-5 km..
Eh asta e , o luam la talpa (duminica) nestiind ca din vama bulgara nu circula niciun microbuz sau ceva locomotor catre varna sau sofia. Dar mergem voinici. Pe la jumatatea drumului ne-am inmultit 2 ciumpalaci o domnisoara si ciunspemii de caini salbatici..
‘cutu cutu ce cuminte esti tu dragalasule’
te faci frate si cu ..stiti voi ca sa treci podu…
‘Daaai biscuiti dai biscuiti ..ca are dintii incovoiati, uite si-o gingie neagra’
…Dupa ce s-au prins fiarele ca suntem acrii si avem colesterol din zare observam salvarea..un aro CU DOUA FARURI tarandu-se cu doi plutonieri firavi.
‘Noi…in alerta…ce puiii mei mai vor si astia…ce le zicem, ce le zicem…daca vor spaga…’
Eu catre ciumpalacul 2 ‘Tu, esti mai solid gandeste-te la ceva’…
Intre timp plutonierul Z ‘Cetateni Romani?’
Noi: ‘Nem ertem a roman!’ (Nu inteleg romaneste)
:)) :)) :))
In fine am ras si noi si plutonierii si ne-au lasat fara alte intrebari. Din vama cine credeti ca se intorcea…? Soferul cu microbuzul. ‘Ce e cu voi’?..I-am explicat neintelegerea..el avand traseu pana a la granita cu Bulgaria.
In vama aflam ca nu avem batmobil pt varna sau sofia dar ne-a salvat pt 50 euro un taxiu cu domn sofer Stelica ce a trait cativa ani prin ro. si o ardea in cateva cuvinte…
Desi firav la fizic tot drumul pana la Varna a fost o atmosfera morbida fiind suspiciosi de drum si unde ne duce, niciunul nu stia drumul din noi si in plus Stelica a vb la tel si nu pricepeam o boaba din ce zicea.
‘Daca ne duce intre blocuri la baieti ne dezbraca,violeaza si ne jefuiesc.’
In fina La sofia la munte la schi eram asteptati de o matusa in ambasada germana unde am stat ca pasa in siguranta. iar pe munte…fara cuvinte.
Am scurtat cat am putut desi au fost mult mai multe momente…gen..cand am mancat in Mangalia la un restaurant (ceva intre autoservire si restaurant) , noi fiind in dimineata aia singurii clienti si neobisnuiti cu astfel de tratamente, a fost f bizar sa vina patronul/bucatar sa ne intrebe destul de intim ca atmosfera:
‘Cum a fost mancarea?’ si sa-i detaliem… Whaaaaat?!?!
…O seara placuta!
Se intampla undeva prin februarie 2007. La acea perioada eram in ulimul an de facultate si implicat intr-un ong de tineret iar, impreuna cu cativa prieteni urma sa reprezentam Romania la un training international, unde participau tineri din 9 tari.
Gasisem o oferta la o companie nationala de transport international si am zis gata, facem o mica aventura, mergem cu autocarul pana in Olanda. Vom calatori “doar” cateva zeci de ore dupa care, un amic ne va prelua cu masina din Amsterdam si ne va duce la destinatia finala.Astfel, am plecat din Iasi spre Bucuresti si, de acolo ni s-a facut legatura catre Amsterdam. Traseul pana in capitala tarii lalelelor a fost lipsit de evenimente notabile si a durat, in total, 48 de ore. Doar dus. Neconsultand durata cursei inainte de plecare, a fost o mica surpriza pentru noi toti.
Prin Germania, l-am sunat pe amicul meu olandez, se ne astepte cu masina in autogara, insa nu raspundea. O mica inadvertenta, ma gandeam, in timp ce savuram un wurst, in Frankfurt.
Undeva pe la orele 23.00, am ajuns in Amsterdam, cu o speranta in suflet, ca va fi in autogara. Dar nu era. Pe langa asta, intre timp, mi s-a descarcat telefonul, a trebuit sa astept sa se reincarce dupa care, am incercat din nou, sa iau legatura. Dar n-am reusit. Pentru ca isi schimbase numarul de mobil pe care il avea ! Iar la vechiul numar raspundea tatal care nu vorbea engleza. Damn ! Printr-o succesiune de telefoane multiple catre alti prieteni, am reusit sa facem rost de numarul nou, am luat legatura si … am aflat ca ne astepta la Aeroport – Schipol.
Dupa inca o ora de asteptare ne-am regasit, anticipand cu o mare usurare revederea si plecarea spre Ommen. Dar, surpriza – noi eram 3 plus bagaje , si el a mai venit cu inca 2 prieteni alaturi de o gigantica buburuza in 3 portiere (Ford Fiesta). Ne-am inghesuit in masinuta toti 6 (9 cu tot cu bagaje) dupa care, putin dupa miezul noptii, am pornit la drum. Am crezut ca ne vom mai linisti oboseala acumulata si depana amintiri doar ca, in timp ce gonea cu 120 pe autostrada, amicul s-a gandit sa-si aprinda “ceva”. In sinea mea – la acel moment usor traditionalista – ma gandeam ca e un obicei de tipul “painea si sarea” autohtona. Caldura mare mon chere, asa ca, pana la destinatie am beneficiat cu totii de o portie binemeritata de adrenalina. Moderata as spune, pentru ca ei n-au gropi.
Dupa mai bine de 50 de ore, ajunsesem la destinatie. Urma o saptamana de neuitat.
