Am fost la Festivalul Trandafirului din Kazanlak in iunie 2012. Și am planuit aceasta excursie din ianuarie 2012. Șase luni ….I know, this is so Alexandra of me. Nu mi se intampla des sa planuiesc ceva cu atata timp inainte. In familia mea și in cercurile mele sociale oamenii sunt spontani – uneori prea spontani, alteori nu indeajuns de spontani. Ma documentam pentru calendarul Viajoa pe 2012, am aflat de Festival, și știți cum e…ochii vad, inima cere… Am stat, m-am gandit, am tatonat terenul și la sfarșitul lui ianuarie aveam cazarea rezervata.
Floarea de la care a pornit totul
Dar sa ne intoarcem la Adam și Eva. Sau la trandafir, la cel din Kazanlak. Festivalul Trandafirului se ține din 1903 dar trandafirul a cucerit aceasta vale acum 600 de ani, la scurt timp dupa turci. Cum a ajuns aici aproape nu mai conteaza. Eu cred ca un sultan a decis sa faca un pic de outsourcing, pentru a sparge un monopol sau pentru a ieși mai ieftin la transport, dar legedele tot menționeaza un turc care a adus trandafirul via Tunisia. Trandafirul s-a dezvoltat foarte bine in aceasta regiune și in jurul sau s-au dezvoltat meșteșuguri, apoi industrii. Din floare se obține uleiul de trandafiri (folosit in parfumerie), “apa de trandafiri”; este folosit și in gastronomie, ca ingredient/condiment in rahat (Turkish Delight) sau in gem.
Socoteala de acasa…
Planul era in felul urmator: roadtrip de 4 zile; mergem la festival dar nu doar la festival. Aveam nevoie, in primul rand, de un headquaters. Și fiindca in Kazanlak prețurile erau destul de mari și fiindca nu am vrut sa apelez la Dianora sa-i cer sfatul in legatura cu posibilitațile de cazare (recunosc, am vrut sa vad daca ma descurc singura, eu cu engleza și ei cu bulgara) și fiindca am gasit pe booking.com o pensiune faina cu pret superok in rezervația arhitecturala Bozhentsi, am facut doua trei click-uri. Aveam sa stau intr-o pesiunea rustica, intr-o rezervație arhitecturala! Mama-mama, ce mișto o sa fie!
…și cea din targ
Nu mai știu la ce ora am plecat din București și de ce, dar, deși planul spunea ca nu ne oprim in Veliko Tarnovo, ne-am oprit in Veliko Tarnovo. Orașul are efectul asta asupra ta.
In apropiere de Bozhentsi am ajuns aproape seara. Eram pe drum, trebuia sa facem stanga pentru Bozhentsi, in fața aveam Gabrovo, mai in fața, dupa Gabrovo, erau munții, dupa munți, Valea Trandafirilor si Kazanlakul.
– Și zici ca noi trebuie sa trecem munții?
Ups! Munți? Pe Google Maps nu pareau munți. Dar asta explica șirul de curbe care se vedea. Din acest punct, “de facut stanga”, mai aveam inca o ora și jumatate pana la Kazanlak, unde acum se desemna Regina Trandafirilor. S-a hotarat ca munții și trecerea lor va fi lasata pe a doua zi. Și asta e, supraviețuim noi și fara concurs de Miss. Hai sa gasim pensiunea.
Serendipity intr-un magazin Agfa
A doua zi am trecut munții – munțișorii – și ne-am oprit in lanurile de trandafiri sa facem poze. Nu sunt chiar atat de mari precum citești pe net – “daca bate vantul, mirosul de trandafiri se simte la kilometri distanța” – dar poate ca grosul lor sunt in cealalta parte a orașului.
Am bajbait un pic și am ajuns in centru. Pe una din aleile pietonale ce ducea intr-un loc și mai central (Piața Sevtopolis) am gasit un afiș cu programul festivalului. Bucurie mare! Și apoi durere mare! Totul era in bulgara; alfabetul varia: pe partea asta era latin, pe astalalta literele erau chirilice. Am recunoscut pe undeva cuvantul “concert” și pe altundeva cuvantul “teatru”. Bun. Deci avem concerte și teatru.
Mergand inainte, mi-am adus aminte ca am nevoie de muniție. Aparatul digital ramasese acasa și cu mine era doar cel pe film. Și de unde romantica din mine iși inchipuia ca o sa se descurce cu 36 de poziții in 4 zile, pragmatica ma tragea de maneca sa intru la Agfa ala și sa mai iau un film doua, sa fie, sa se gaseasca.
Am plecat din magazin dupa jumatate de ora, cu filmele in geanta, cu o broșura in mana, cu un zambet surprins pe fața și cu o doamna care a decis sa ne insoțeasca pana la biroul de informații turistice. Ceva m-a impins in magazinul ala unde am cunoscut aceasta doamna eleganta de 50 și un pic de ani care, intr-o engleza foarte buna, ne-a povestit despre trandafiri și programul Festivalului. Ni l-a prezentat și pe domnul fotograf care are magazinul și care, acum cațiva ani, a caștigat concursul de fotografie dedicat; dumnealui a fost destul de draguț incat sa intre in arhiva și sa ne arate cateva fotografii, printre care și pe cea caștigatoare. El frunzarea pozele, ea venea cu explicațiile: “Trandafirii se culeg dis de dimineața, inainte de rasaritul soarelui.” , “Uite, acest cuplu se ocupa cu culegerea trandafirilor de ani de zile și ea l-a rugat pe fotograf sa-I faca o fotografie in timp ce-și saruta soțul.” Gasisem poveștile inaintea festivalului. “Știti, eu acum nu trebuia sa fiu aici, la studio. E o intamplare.” spune doamna, pesemne bucuroasa de intalnire.
Poze cu maimuța Regina Trandafirilor
Intrarea in oficiul turistic era blocata de domnișoarele care caștigasera concursul de Miss Trandafir și de toți turiștii care doreau sa aiba o amintire cu bobocii desemnați ca fiind cei mai frumoși. Facem și noi? Facem.
Și uite așa am recuperat pentru seara trecuta.
Suvenirurile de la mormantul trac
Cu broșurile și plinatele in engleza la purtator, mancand din cea mai haioasa salata, am incercuit ce parea mai atractiv din program.
– Ritualurile din parcul Rosarium au inceput la 12.00, probabil ca s-au și terminat. Diseara la 19.00 e un concert de balade bulgarești – o sa sarim peste asta – și de la 21.00 sunt artificii. Ar fi fost mișto, dar cand mai ajungem acasa? Maine avem “rose picking performance” – musai sa ajungem aici, apoi “cheerleader show”(!), apoi parada, apoi concert de folk, apoi ritual de distilare a trandafirului. Perfect! Maine stam in Kazanlak toata ziua. Acum putem merge in Rosarium, sa vedem daca mai e ceva acolo, apoi la mormantul trac. Și daca stam ok cu timpul, ne repezim pana la Buzludja.
In Rozarium am gasit o scena goala, mulți copii și cateva tufe de trandafiri. Mormantul trac din Kazanlak l-am gasit cand se inchidea. Mai erau 5 minute și doamnele erau foarte ferme: “Nu, nu, inchidem, nu mai e timp”. Lumea ieșea, luminile se inchideau, noi stateam plouați in fața intrarii. Pana la urma uneia I s-a facut mila și ne-a bagat inauntru, cu promisiunea sa ne mișcam repede. Repede, sa traiți! Mormantul, in definitiv, e atat de mic incat nu inteleg cum și unde a fost ingropat acel rege. Dar da, merita sa intri in acel loc stramt și sa admiri reprezentarile de pe bolta. Valea asta, a trandafirului, este și valea mormintelor trace. Aici, in oraș, este unul. In afara orașului au mai descoperit unul – din cauza hoților. Mai sunt cateva movilițe despre care se banuie ca ascund alte morminte dar din diverse motive nu le cerceteaza nimeni. Și un pic mai incolo, acolo unde este barajul Koprinka, apele au inghitit ceea ce era Seuthopolis, capitala regatului trac Odrysian . Dar asta e alta poveste.
Ieșim din micul muzeu mulțumind de multe ori și in drumul spre mașina ne oprim la o taraba, unde am surpriza sa vad cate produse se pot face dintr-un trandafir: creme de maini, balsam de buze, crema de corp, parfum tip 1, parfum tip 2, sapun in forma de floare de trandafir, deodorant, alta crema, apa de colonie. Din cauza ca am stat mai mult de 2 secunde – hipnotizata de tot rozul din fața- vanzatorul mi-a prins o mana și mi-a parfumat-o cu conținutul din sticluța nr 1. “Asta e un miros floral, delicat!”. Și pana sa ma dezmeticesc, aveam și cealalta mana intinsa, pe incheietura careia se aplica conținutul din sticluța nr 2. Am hotarat ca ambele sunt prea puternice pentru mine și am plecat, gandindu-ma cat o sa treaca pana cand o sa scap de miros și cate produse se pot face din esența unei flori.
Demonstrație de cules trandafiri
La 10.00 trebuia sa fim in gradinile de trandafiri de la marginea orașului. Numai ca noi eram la o ora și ceva de condus distanțaa. Asta a presupus un sculat mai devreme, un mic dejun luat mai rapid, niște sagetari din priviri din partea șoferului ( care se simțea presat sa scoata untul din Matiz) și niște serpentine strabatute foarte repede.
– Ai vorbit cu Dia? Unde ne intalnim?
– Ramasese ca ne vedem in gradini.
Intamplarea face ca, in urma cu o zi, am recunoscut o geanta foto. Și apoi am recunoscut purtatoarea genții foto: Dianora. Fara sa ne propunem, ne-am tot ciocnit prin zona: in centrul Kazanlakului, la Buzludja, la Shipka. Deci, conform acestui nou obicei, aveam sa dam de Dianora fara sa fie nevoie sa folosim telefonul. Și tocmai ce terminam de explicat acest gand ca o vad in fața, la rascruce, facandu-mi semn sa parchez mai incolo.
Aglomerație mare langa gradinile de trandafiri care nu sunt gradini, sunt campuri. Și, observa Dia, toate mașinile ambasadelor din Sofia sunt aici. Am mers mai in fața ca sa observam ca acest cules debuteaza cu dansuri populare bulgare. Dansatorii sunt imbracați in costum tradițional și poarta pe cap coronițe de trandafiri. Și danseaza. Și danseaza. Și apoi danseaza grupul de puști din partea cealalta. Și apoi grupul acesta. Și apoi toți.
Dansurile se opresc și lumea este invitata sa intre in campul de trandafiri, sa culeaga in mod simbolic cateva flori. Imbulzeala care a urmat m-a dus cu gandul la goana aurului din Vestul Salbatic dar presupun ca lumea era dornica sa-și faca coronițe din trandafiri așa cum aveau dansatorii. Cei care au ezitat sa navaleasca in camp au fost luați in primire de un puști care avea in spate un butoiaș plin cu esența de trandafir din care stropea mulțimea. Nimeni nu a scapat. Sa reformulez: cei norocoși au scapat stropiți doar o data.
Pe marginea opusa a locului de joc era un fel de expoziție vie de meșteșuguri bulgarești și de scene din viața tradiționala: torsul lanii, ingrijirea copilului, tricotatul, gatitul bucatelor.
Dupa un tur de fotografii, eram gata sa vad ce-i cu culesul. Nu știu cine facea demostrații și daca mai facea, dar erau unii care jumuleau plantele. Dincolo de o reporterița (Transmitem live din campul de trandifiri), am vazut un cort unde niște barbați ușor trecuți de a doua tinerețe aduceau saci mari de plastic plini cu trandafiri. Șort din plastic, sac din plastic, haine pamantii, manuși lipsa și vorbe in …turca. Dia avea sa-mi spuna mai tarziu ca in Bulgaria sunt mulți țigani de etnie turca. Turcii au adus trandafirul, turcii il culeg.
Parada
Toata lumea s-a mutat in centrul orașului, la parada. Am ajuns tarziu și nu am mai prins majoretele. Dar iar am dat de Dia și de grupul ei. Iar fara telefon.
Lumea se inghesuie de-a lungul strazii și am parte de cea mai mișto parada. E posibil sa mi se para așa din cauza faptului ca am stat in randul unu sau doi, am avut vizibilitate și…am fost stropita din nou cu esența de trandafir. Mai are rost sa fac duș diseara?
Ritualul de distilare al trandafirului
Am ajuns la complexul etnografic Kulata ca sa vedem partea care lipsea din procesul de transformare al trandafirului: distilarea. Prin complex etnografic sa se ințeleaga 2-3 case de tip “muzeul satului”. Prin “ritual” sa se ințeleaga ca exista o instalație rustica de distilare. Aici se pune apa, in cazanul de lem mare cat un om, aici se pun trandafirii, aici e focul, pe aici iese alcoolul.
Strainii privesc uimiți. Daca te apropii, simți mirosul. Unul gusta din alcool sa se convinga. Interesul pentru mecanism dureaza in medie 7 minute – apoi vizitatorii sunt poftiți sa șada la masa, sa guste din dulceața de trandafir și din lichiorul de trandafir. Abia acum putem sa mergem sa vizitam casele, sa vedem imparțirea lor și cum traiau pe vremuri bulgarii.
N-am cumparat nici un produs din trandafir, am adus acasa mirosul, amintirile și pozele. Dar mirosul s-a dus dupa ce am bagat rufele la spalat.
Festivalul Trandafirului de la Kazanlak are lor in fiecare an, in prima saptamana dn iunie. Autoritațile doresc sa-l intinda pe o luna și sa faca din el un festival al tradițiilor bulgarești. In 2014 are loc in perioada 9 mai – 8 iunie. Un program puteți gasi aici.
