Atunci am cateva cuvinte pentru tine. Nu le lua ca pe niște sfaturi, ci ca pe niște lucruri pe care simt nevoia sa ți le transmit.
1. Nu exista rețeta. In ultima vreme am auzit tot mai des doua tipuri de pareri: ba dintre cele care idealizeaza gestul de a-ți da demisia și a pleca in lume (facebook-ul vuiește!), ba cele care il condamna pentru ca lumea se poate vedea și in vacanțe, și toți avem nevoie de un job care sa ne plateasca facturile, de niște prieteni sau de o familie alaturi de care sa fim, ce atatea mofturi?
Sunt ok. Și una, și cealalta. Dar cu niciuna nu sunt de acord in totalitate. Plecatul in lume cu rucsacul in spate nu e pentru toți, iți trebuie o doza de libertate in viața personala, mari rezerve de rabdare, curiozitate, mancarimi la talpi și, nu in ultimul rand, s-o zicem pe șleau, bani. Incurajez sa plece in jurul lumii sau al țarii / continentului preferat pe oricine iși permite și simte nevoia asta. Și prin asta nu ințeleg cine viseaza și și-ar dori un pic sa vada cele mai frumoase 100 de minuni declarate ca atare de vreo revista glossy, ci pe oricine a trecut de stadiul de dorința și vede in calatorie singurul pas posibil și necesar. Pierzi ceva, caștigi altceva. Aritmetica e simpla: iți recomand sa pleci doar daca ai incredere cu adevarat ca vei ieși pe plus, și nu pe minus.
2. Nimeni nu s-a nascut invațat. Nici calator. Pentru a calatori dupa chipul și asemanarea ta, ai nevoie de o abilitate, care e dobandita și perfecționata incet. Trebuie timp. Sa nu crezi ca vacanțele sunt suficiente.
3. Invațarea nu e liniara, ci in trepte. O calatorie de x luni nu e o suma de 3x vacanțe de zece zile. Sau poate fi, dar ar fi pacat de timpul tau. E un punct acolo, intervine dupa ceva mai mult timp, dupa care lucrurile nu mai stau la fel. Dupa principiul masei critice. La un moment dat se aduna niște experiențe și se produce un declic. Ești transformat. Lucrurile se leaga. Distingi un model. Cateva episoade care la inceput pareau la intamplare capata un sens. E o picatura acolo care schimba direcția in care se inclina balanța. E mica, dar da un ințeles tuturor celorlalte picaturi care s-au acumulat.
4. Trebuie sa iți placa ce faci. Vorbesc serios. Daca vrei sa pleci singur, daca vrei sa pleci departe, daca vrei sa pleci in zone ciudate, fara confort, murdare, firguroase, dubioase, calduroase, iubește stilul asta de viața. Și iubește-i pe cei la care vrei sa te duci. Nu te du la ghici, mergi la niște oameni pe care ii apreciezi, sau macar de care iți pasa. Trebuie ca nedumerirea, dezgustul, revolta, repulsia, frica, pe care ți-o vor provoca hotelul cu așternuturi jegoase și unde iți sprijini noaptea rucsacul de ușa ca sa fii sigur ca nu da nimeni peste tine noaptea, oala soioasa in care vezi ca ți se pregatește pranzul, paharul din care a baut un sat intreg inaintea ta, latrina din care ies mirosuri de te fac sa verși sa paleasca in fața admirației, a interesului sincer, a simpatiei, a curiozitații de a descoperi ce are lumea mai bun și frumos. Nu e mare filozofie.
5. Și fii pregatit: revenirea va fi dura!
