Neonaziștii si comuniștii vor același lucru: bani de la stat, fara numar!

Rezultatele alegerilor din Grecia au doborat deja moneda euro:

Noua Democratie (conservatorii) circa 19%; Syriza (Coalitia stangii radicale), circa 17%; PASOK (socialiștii), circa 13%; Partidul comunist KKE circa 8%; Chrysi Avgi – “Rasaritul de aur” (neonaziștii) circa 7 %. Pentru prima oara in Parlament.

Doar trei lucruri sunt de notat:

Grecii au o gramada de partide comuniste. E cerere mare de comunism pe piața lor. Partidele tradiționale (Noua Democrație si PASOK), care susțin austeritatea, n-au mai strans decat 32%. In rest, neonaziști, comuniști, toți la gramada vor același lucru: sa dea statul bani. De unde? Nu conteaza, dar sa dea! si sa dea mai repede! Din punct de vedere economic, nu-i nici o deosebire intre ei. Singura deosebire intre neonaziști si comuniști (deocamdata!) e politica fata de imigranți: neonaziștii urla “afara cu romanii din Grecia”, in timp ce comuniștii inca n-au zis nimic despre asta.

Deci poporul grec s-a pronunțat: nu vrea austeritate. Ce vrea atunci marele popor grec? Sa se apuce in fine de munca?

Hahaha…

Grecii vor Cornul Abundentei!

Cica Zeus, cand era mic, a trebuit sa se ascunda intr-o peștera pe muntele Ida din Creta, de frica tatalui sau, Cronos (Timpul), care iși devora copiii. Acolo a fost hranit de capra Amalthea, careia, din cauza puterii sale divine, i-a rupt un corn in timp ce se juca cu ea. Din cornul acela a inceput de atunci sa se reverse mancare fara sfarșit.

Asta este legenda Cornului Abundentei, Cornucopia: o legenda pur greceasca. Mii de ani dupa aceea, creștinii au copiat-o, cu povestea lui Isus care a hranit mii de oameni cu doua paini si trei pești. Iar recent, Star Trek a modernizat-o, inventand niște computere care pot sa “materializeze” orice le ceri. Esența povestii ramane insa aceeași: mancare creata din nimic si fara nici un efort.

Asta vor grecii. Asta vor de fapt majoritatea occidentalilor in acest moment. Si nu numai ca vor asta, dar mai rau: ei chiar asta cred. Pentru ca masele populare nu sunt raționale. Poporul are inca o gandire magica, care nu vede legatura intre cauza si efect: de asta democrația da acum faliment, la propriu. De asta oamenii cer marirea salariilor, uitand ca banii fara acoperire inseamna inflație (pentru ca majoritatea oamenilor nici nu ințeleg de fapt ce sunt banii si ce e inflația). De asta este si inutil sa discuți rațional cu un comunist: pentru ca lui n-o sa-i pese niciodata de argumente. Cel mai bun argument din istorie, este si va ramane toporul.

Cand nu mai are de mancare, poporul nu da vina pe lenea sa: ci pe proasta funcționare a statului. Statul a devenit pentru popor, Cornul Abundentei. Iar daca din Corn nu mai curge mancare, nu inseamna ca nu mai sunt bani – ci ca l-a “stricat” cineva: vreun politician, sau nemernicii de pe Wall Street, stapanii secreți ai lumii. Așa ca o sa-i votam pe aia care promit ca repara Cornul.

Din pacate pentru ei, un asemenea obiect nu exista.

Ce se intampla cu adevarat in economia greaca?

(sursa: The Guardian)

Acest grafic arata cum nivelul depozitelor in bancile grecești a scazut in continuu, din decembrie 2009. Pe scurt, Grecia nu mai are bani. Nici bancile grecești, nici guvernul, nici cetațenii. Nimeni. Iar cei care totuși aveau bani, i-au mutat deja in alte tari mai sigure (Bulgaria, Letonia, Seychelles, Hong Kong, Marea Britanie etc.). Grosul capitalului grecesc a emigrat deja in 2010 si 2011. Acum nu mai e nimic de facut!

La sfarșitul acestei luni (adica peste 3 saptamani), Grecia trebuie sa inapoieze 5 miliarde de euro. Ce vor face neonaziștii si comuniștii? Vor veni cu bani de acasa? Sigur ca nu! Ca si in Romania, ei au venit la putere sa ia, nu sa dea. Din pacate pentru ei, nu mai e nimic de furat.

Prabușirea Greciei e doar inceputul.

De fapt, de ce vorbim de Grecia? Ca e o tara mititica, cu o economie minuscula, fara mare pondere in Uniunea Europeana (nici economic, nici politic). E adevarat ca bancile franceze au bagat bani in ea la greu, iar acum tremura de frica falimentului (in special BNP Paribas si Societe Generale). Totuși, doua banci, oricat ar fi de mari, nu inseamna prabușirea Uniunii Europene. De ce atunci e toata lumea așa de speriata?

Ei bine, motivul este increderea. De peste 30 de ani, economia occidentala se bazeaza pe stimularea consumului, iar consumul se bazeaza pe credit: adica pe incredere. Bancile au imprumutat fara numar, pentru ca au avut incredere ca statele vor da banii inapoi. Iar Grecia tocmai asta face: distruge increderea. Distruge creditul.

Adica tocmai baza acestei economii aberante.

Apocalipsul economic a inceput deja.

In ultimii 20 de ani, economia a suferit cand s-au spart așa zisele “bule” (afaceri umflate artificial): bula dotcom, bula imobiliara etc. Ce nu si-au dat seama oamenii este ca toate aceste bule faceau parte dintr-o bula imensa: economia occidentala. Aceasta bula a fost alimentata de doua idei periculoase si profund comuniste:

Ca toți oamenii au “dreptul” la o viața buna (indiferent daca muncesc sau nu). Ca toți oamenii au “dreptul” sa hotarasca cum sunt imparțiți banii statului (indiferent daca contribuie sau nu la acești bani).

Ați vazut cu siguranța castele facute din carți de joc: daca iei o carte de la baza construcției, oricat de neimportanta ar fi cartea, tot castelul se prabușește. Exact asta inseamna Grecia: sfarșitul democrației, sfarșitul statului social, sfarșitul solidaritații cu cerșetorii, sfarșitul vieții pe credit, sfarșitul naivitații politice si a organizațiilor lipsite de forța reala, ca Uniunea Europeana.

Pe scurt, este sfarșitul lumii pe care ați cunoscut-o pana acum.