Cine nu stie azi de „Indragostitii din Verona”, de povestea lor care a strabatut veacurile, si de „parintele” lor Shakespeare, devenit si el un simbol al Veronei, si asa incarcata de istorie? O istorie la vedere, o istorie pe care calci si pe care o privesti fara sa te mai saturi, o istorie pe care poti sa o atingi, nu numai sa o citesti in carti. Si, uite asa, fara sa-ti dai seama prea bine, devii „indragostitul de Verona“.
Poarta aeriana a Veronei Ajungand in zilele noastre la Verona, pe calea aerului, calea cea mai scurta dintre doua puncte, nu putem sa ocolim Aeroportul Valerio Catullo. Un aeroport prin care trec anual 3,5 milioane de calatori. „Aeroportul nostru, care este in continua modernizare, are trei terminale”, ne intampina, bucuros de oaspeti, Dr. Umberto Solimeno, vicepresedinte comercial si de marketing al Aeroporti Sistema del Garda Verona-Brescia. „Aeroportul are 29 de standuri pentru aeronave cat. C si patru pentru B747, iar pentru pasageri toate serviciile necesare. Avem un proiect de investitii prin care vom adauga un nou terminal de sosiri de 6.100 mp, marind numarul de calatori la 4,5 milioane, neuitand sa ne mai ingrijim si de centrul de cargo”. „Prin aeroportul Valerio Catullo se face legatura cu toate provinciile din Italia si toate capitalele europene, fiind pozitionat, geografic, de-a dreptul strategic”, adauga Dr. Giampaolo Pasetto, directorul comercial. Si cu ce zbori pana la Verona ieftin si repede, din Bucuresti sau Arad, decat cu Blue Air, un excelent partener al aeroportului. Pentru a ne convinge, Florentina Ivan, director de marketing Blue Air, a adunat un grup de ziaristi, l-a urcat in avion si i-a dat drumul prin Verona si Garda.
Acum nu ne mai ramane decat sa va povestim ce am vazut, ce am simtit si cum am devenit „indragostiti de Verona”. Lacul Garda, un colt de paradis Sa dam mai intai o tura in jurul Lacului Garda, sau Benaco dupa denumirea latina, un lac format din ghetarii din epoca glaciara, cu o lungime de 50 km, o latime maxima de 17 km, si o adancime maxima de 350 m. In cele 71 de localitati, mini statiuni, turisti din toata lumea gasesc conditii minunate de cazare si petrecere a unei vacante active prin sport. Numai daca enumeram oportunitatile, avem convingerea ca e suficient: vele, windsurf, canotaj, pescuit sportiv, scufundari, schi nautic sau pe zapada, tenis, golf, plimbari cu vaporasul, biciclete montane, echitatie, excursii montane.
Iar dupa ce va consumati energia, va vor atrage, cu siguranta, specialitatile culinare specifice, mergand pe itinerarii enogastronomice, cum ar fi pestele, branzeturile, pastele, trufele. Nu putem trece cu vederea uleiul extravirgin, „un medicament” prezentat si intr-un muzeu, sau vinul rosu de Bardolino, ambele provenite din culturile colinelor inconjuratoare. Sa amintim si calitatile termale ale apelor din regiune, folosite inca de pe vremea romanilor, pentru recapatarea echilibrului interior si a energiei. Un exemplu este Grota lui Catullus, care a rezistat pana in prezent.
Trebuie sa vorbim despre apele termale sulfuroase la Sirmione, unde curele ajuta in afectiuni ale bronhiilor, nas-gat-urechi, ale pielii si aparatului locomotor. Apele cu oligominerale, bicarbonatate si alcaline de la Vallio Terme trateaza boli renale, de ficat, intestine, aparat respirator. Interesant ca apa de pe Monte Baldo, coboara de la 2.200 m la 2.500 m sub nivelul marii, de unde se intoarce in Boiala, Virgilio si Catullo la 70°C, incarcata cu multe minerale. Voiajul apei dureaza 20 de ani. Nu e de mirare ca si noul complex hotelier de 4*plus, Caesius Therme Spa, cufundat in verdeata, la cativa pasi de lac, in imediata apropiere de istoria antica a localitatii Bardolino, ofera o atmosfera relaxanta, bazandu-se tocmai pe oferta sa de cinci piscine si tot ce tine de „Salute per aqua”, de la procedurile romane cu argila, Hammam (baia turceasca) sau Ayurveda (masaje si dieta) si pana la baia cu struguri rosii de Bardolino sau la un ritual polinezian, Escape.
Si, fiindca ar mai fi multe de spus, despre puzderia de stele care de multe ori sunt amestecate cu focurile de artificii puse la cale de responsabilii turismului regiunii, despre telecabina, cu care urci pe Monte Baldo, despre multiplele evenimente culturale care se organizeaza in jurul lacului Garda sau in preajma castelelor medievale pentru turisti vom trage o concluzie: Un colt de paradis sarutat de dulceata climei mediteraneene, unde maslinii se amesteca cu vita-de-vie si apa pura, care aduna albastrul cerului si verdele muntelui, dialogand cu reflexul vinului rosu, care se naste pe colinele din jur.
Turist in „piccola Roma” Coborand numai 30 km, revii in Verona, municipiul de relaxare al lui Cezar, un teritoriu locuit de 260.000 de oameni, din care 8% sunt imigranti din tarile de est si Asia. Aflata la o intersectie de drumuri principale, strabatuta de raul Adige, capitala provinciei Veneto a trecut de-a lungul istoriei prin tot felul de razboaie si dominatii. Amprenta romana incepe sa apara din anul 300 i.Ch., pe cand teritoriul veronez devine roman, apoi colonie si municipiu. Urmeaza ca teritoriul sa fie strabatut de goti, ostrogoti, vizigoti, duci lombarzi, Carol cel Mare sau sa intre sub dominatia venetiana. Napoleon nu ocoleste nici el Verona si se cantoneaza, temator, in Castelveccio, azi muzeu. Acest castel cu sapte turnuri si patru cladiri interioare a fost construit in sec.XIV, de unul din nobilii veronezi, Cangrande II de la Scala, pentru a apara pe nobili de rebeliuni si lovituri de stat. Venetienii au adus aici tunuri, iar austriecii, ce au urmat lui Napoleon, l-au transformat in cazarma, devenind o fortareata de importanta strategica.
In sfarsit, in 1866, devine o parte a Italiei. Este un loc pe care, atunci cand pasesti, trebuie sa te gandesti ca, la 6 m sub pamant, mai exista strazile pavate de romani cu bazalt. Esti obligat ca din Piata Bra, inconjurata de restaurante cu specific, evident italian, sa admiri Arena, construita prin anii 30 i.Ch. din calcar alb si roz, unde aveau loc jocurile gladiatorilor. Este a treia ca marime dupa Colosseum si cea din Capua, cele 44 de randuri de „scaune” din marmura putand gazdui 25.000 de spectatori. Aici se va organiza al 86-lea Festival de Opera, impatimitii putandu-se delecta cu spectacole celebre, precum Aida, Tosca, Nabucco, Carmen s.a. Strabatand stradutele inguste, pavate cu marmura roz, cu o canalizare straveche si inca eficienta, poti admira Piata Erbe, fost forum roman, reconstruita, de doi lorzi, ai Veronei din marmura provenita din vilele romane, azi loc de shoping.
In apropiere se afla casa Capuletilor si faimosul balcon al Julietei, cel mai vizitat loc din oras. Un mic magazin de vinuri, infiintat in 1936 de bunicul proprietarilor de azi, e loc de popas pentru mine si prietenul Dan Constantin, cu care nu mai bausem un pahar din 1990, la Alba Iulia. Aici am schimbat Jidveiul cu Bardolino. Bune amandoua. „Il Cenacolo”, un restaurant care ne-a desfatat cu preparatele sale la cuptorul din mijlocul mesenilor.
Nu voi mai adauga decat ca Verona a dat lumii poeti (Catullus), compozitori, pictori (Veronese), arhitecti, teologi, scriitori, istorici, criminologi, un premiu Nobel pentru medicina si chiar pe Sf. Petru Martirul. Tot ce am spus si ce nu am spus, se afla la doar doua ore de zbor cu Blue Air, cam cat ti-ar lua sa traversezi Bucurestiul si veti fi, fara doar si poate, indragostiti de Verona.
