Una dintre cele mai sensibile si mai puternice, in acelasi timp, caracteristici ale omului, este aceea de a se putea transpune , substitui, intelege-fie si pentru o clipa-sentimentelor si gandurilor unei alte fiinte umane.
Operatiunea aceasta are variante. Transpunerea romancierului sau dramaturgului in peronajele sale, transpunerea cititorului sau spectatorului in eroii autorului, in toti, pe rand si simultan, si, in sfarsit, magica transpunere a actorului in personajele carora le da viata. Daca celorlalte variante le corespunde o singura fateta, actorul are trei. La el este o tripla Einfuhlung(acesta e termenul tehnic). Actorul trebuie mai intai sa l inteleaga pe autor, sa-i descopere intentiile, apoi sa inteleaga celelalte personaje care il inconjoara, pentru ca portretul cuiva depinde in mare masura de portretele celor din preajma. Si apoi, actorul trebuie sa inteleaga spectatorul. Sa invete de la el asa cum profesorul invata de la elev(discat puero magister). Publicul nu este un simplu cuvant abstract, el este un colaborator la opera de arta. Iar dintre toti participantii la o creatie, nimeni nu vine mai mult in contact cu publicul decat actorul.
Despre fantastica lume a actorilor si mai ales a spectacolului s-au scris multe. Dar foarte putine au patruns atat de bine in psihologia acestui gen, asa cum desprindem din cartea abia iesitra de sub tipar a lui George Motoi,Sub masca actorului, editia a doua revazuta si adaugita la editura Orion. Gasim aici toate constantele pe care aceasta lume le cuprinde, toate alternantele ei de sublim si ferocitate. George Motoi demonstreaza ce forta coplesitoare poseda, atat ca actor, dar si ca regizor si mai ales ca profesor. Inca de la prima fila m-a prins lectura acestei carti-document, pentru ca am reluat un film al memoriei, cu discutiile lungi si rafinate pe care le-am avut si inca le mai am cu George Motoi despre acest subiect la fel de frumos pe cat de inepuizabil. Discutiile cu George Motoi sunt o adevarata incantare. Stie sa povesteasca cu farmec si delicatete, in acelasi timp cu o cunoastere ampla, desavarsita a acestor lucruri.
La fel de frumoasa si interesanta este scriitura sa. Cartea este una complexa care se adreseaza unui spectru larg de cititori, care vor fi la fel fascinati fie ca reprezinta publicul de teatru, fie ca reprezinta ginta specialistilor. Printre vaste incursiuni in psihologia, tehnica si arta actorului, printre abordari din interior ale tainelor de regie, pentru ca George Motoi este si un excelent regizor, descoperim, discret si elegant, omul George Motoi. Amintiri, analize pertinente ale filmelor si spectacolelor sale, momente pe care actorii le traiesc in afara scenei, in special cei mai cunoscuti, momente traite si de autorul cartii, pe care le gasim acolo firesc, facand parte din intreg. Mergand cu lectura mai departe, descoperim la George Motoi un spirit critic elevat, just, de bun simt. Oricand ar putea face critica de gen, si inca de succes.
Ideile despre scoala de teatru romaneasca, pe care le-am discutat , candva pe treptele de marmora ale Nationalului, apar si aici, dovedind pasiunea, dragostea neconditionata a artistului pentru teatru si cei care l-au slujit, o fac astazi, si vor veni maine. Si peste toate, il regasim pe George Motoi in adancul sensibilitatii sale, poet, cu vorbe de suflet asezate armonios in versuri emotionante. Sau poate actorul/e chiar gradinarul?/Un gradinar/cu samanta de suflet in buzunar/parcurgand efemer anotimpuri/pana cand/anonim si imbatat de miresme/adoarme pe vreun colt de dcor/cu o floare alba in mana/ce-a uitat s-o ofere?( Actorul-George Motoi) George Motoi se dezvaluie in aceasta carte, putin cate putin, fara sa spuna prea multe despre el, inlocuind indiscretia cu o confesiune de suflet, plina de delicatete si profunzime.
Iata cum o carte, poate fi oglinda. Simpla lectura a sa te poarta intr-o lume pe care multi doar o viseaza, dar nu stiu cata truda si cata pasiune, cate sacrificii, cata concentrare de dorinta, de ambitie exista in profesia de actor, asa cum nici o alta profesie nu o cere. Pentru ca nu este usor sa fii Vlaicu Voda, Duncan din Macbett-ul lui Ionesco, Stefanita ori, Dale Harding, sau Novus, Bufonul Feste ,Don Carlos si Caligula. Ce se ascundeSub masca actorului? Veti afla daca veti citi cartea lui George Motoi.
