Remediile din fitoterapie sunt folosite cu succes ca tratament pentru bolile gastrointestinale funcționale, fiind una dintre cele mai cercetate aplicații ale fitoterapiei.
Fitoterapia este o opțiune terapeutică importantă în bolile gastrointestinale funcționale.
Aceasta are în spate o tradiție cu abordări diferite în funcție de regiunea în care are loc tratamentul. Unele dintre aceste abordări și-au găsit un loc binemeritat alături de medicina modernă, bazată pe dovezi.
Ținând cont de numărul de plante în uz, precum și de dovezile științifice cumulate despre acestea, bolile gastrointestinale funcționale reprezinta cea mai importantă aplicație cunoscută de fitoterapie.
Fitoterapie: Categorii de plante pentru bolile gastrointestinale funcționale
De obicei, plantele utilizate în fitoterapie pentru bolile gastrointestinale funcționale sunt grupate în următoarele categorii:
- Amara
- Aromatica
- Amara-aromatica
- Ierburi care stimulează secreția gastrică
- Ierburi care conțin uleiuri esențiale spasmolitice carminative sau alcaloizi spasmolitici
- Plante mucilaginoase care calmează mucoasa
- Medicamente care conțin flavonoide cu proprietăți antiinflamatorii.
În fitoterapie, diferite plante sunt frecvent combinate pentru a maximiza eficacitatea și specificitatea acțiunii. Produsele cu efect terapeutic foarte puternic pot fi dezvoltate atunci când mecanismele de acțiune ale plantelor combinate sunt complementare.
Fitoterapie aplicată bolilor gastrointestinale funcționale
Judecând după literatura medicală, bolile gastrointestinale funcționale au fost întotdeauna o problemă des întâlnită de oameni, iar preparatele terapeutice din plante s-au dovedit a fi de folos de-a lungul timpului.
Mod de acțiune și utilizare terapeutică
Plantele medicinale utilizate în tratamentul bolilor gastrointestinale funcționale, cum ar fi, dispepsia funcțională acută (adesea însoțită de spasme), sunt percepute de obicei ca având un efect terapeutic rapid și de încredere.
Mai mult, utilizarea preparatelor medicinale din plante acoperă și aplicarea în afecțiunile gastrice cronice sau remitente. Această utilizare terapeutică a fost documentată într-un mod sistematic în manualele medicale. [1]
Amara
Amara sunt plante cu un conținut predominant de substanțe cu gust amar și o acțiune stimulatoare asupra secreției gastrice și a motilității gastrointestinale. [2]
Substanțele amare sunt un grup eterogen de compuși chimici cu gustul amar ca trăsătură comună. Efectul lor nu este mediat doar pe cale orală de receptorii amari, au și un efect direct asupra stomacului, ducând la hiperemie a mucoasei, creșterea secreției gastrice și chiar golirea gastrică mai rapidă. Amara poate avea și efecte suplimentare, cum ar fi creșterea secreției biliare.
Exemple de plante din categoria amara:
Cnicus benedictus – Schinel
Este folosită datorită conținutului său de lactone sesquiterpenice amare (cnicin) și cantităților foarte mici de ulei esențial care susțin utilizarea plantei în stimularea secreției gastrice.
Gentiana lutea – Gențiana
Gențiana este o plantă care conține glicozide secoiridoide amare, cum ar fi amarogentina și gentiopicrozida. Gențiana stimulează secreția de salivă și acid gastric, crește fluxul de sânge în mucoasa gastrică și intestinală, îmbunătățește motilitatea stomacului și este, de asemenea, folosită ca roborant și tonic.
Aromatica
Plante din această categorie sunt plante cu un conținut predominant de ulei esențial, cu activitate spasmolitica sau efecte stimulatoare asupra peristaltismului.
Uleiul esențial este un amestec lichid de compuși solizi sau lichizi caracterizat prin volatilitatea acestuia. Printre constituenții plantelor se numără și mono-squiterpene, alcooli, aldehide, cetone, fenoli, acizi, esteri și eteri. Acestea sunt absorbite rapid de mucoasa gastrointestinală și metabolizate prin conjugare cu zaharuri.
Exemple de plante aromatica:
Carum carvi – Chimen
Chimenul conține până la 7% ulei esențial și alți constituenți importanți pentru bolile gastrointestinale funcționale. Se știe că acestea au efecte spasmolitice și carminative, stimulând în același timp tonusul mușchilor netezi gastrointestinali și crescând secreția de mucus.
Matricaria chamomilla – Mușețel
Florile uscate de mușețel conțin până la 1,5% ulei esențial. Mușețelul are atât efecte carminative, cât și spasmolitice, făcându-l una dintre cele mai utile plante medicinale în bolile gastrice acute.
Pe langa uleiul esențial, florile conțin și flavonoide care contribuie la activitatea spasmolitică și pot inhiba peristaltismul. Prin urmare, mușețelul este utilizat pentru spasme gastrointestinale dureroase, precum și în gastrită acută, ulcere și dispepsie.
Mentha piperita – Menta
Frunzele de mentă conțin ulei esențial (mentol și mentonă) și derivați ai acidului cafeic, cum ar fi acidul rosmarinic. Este următoarea plantă după mușețel cu activitatea spasmolitică predominantă, însă efectul antiflogistic lipsește. Prin urmare, principalele aplicații sunt în stările gastropatice, inclusiv stările dispeptice.
Amara-Aromatica
În această categorie intră plante cu un conținut atât de substanțe amare cât și de uleiuri esențiale, care acționează spasmolitic și stimulează și motilitatea gastrointestinală.
De asemenea, pot avea un efect antiinflamator. Exemple:
Achillea millefolium – Coada șoricelului
Planta conține compuși amari și ulei esențial aromat. Este utilizată în hiposecreția gastrică, gastrită și dispepsie, deoarece are proprietăți antiflogistice, carminative și spasmolitice.
Acorus calamus – Obligeana
Rădăcina de obligeana conține 2–6% (uneori până la 9%) ulei esențial cu gust amar și iute. Rădăcinile, pe lângă multe alte substanțe, conțin și asaronă, acorină și taninuri. Sunt utilizate în dispepsia cronică, boli hipoacide de stomac și în meteorism. Aceasta are și efecte spasmolitice și carminative.
Plante cu alcaloizi spasmolitici
Acest grup de plante este relativ mic. Unii dintre alcaloizii din plantele acestui grup sunt foarte activi din punct de vedere farmacologic.
Atropa belladonna – Mătrăgună
Dintre alcaloizii acestei plante, hiosciamina este cea mai importantă, alături de scopolamină. Acești compuși sunt alcaloizi esteri și foarte activi din punct de vedere farmacologic.
În organele digestive, belladonna reduce tonusul, scade excitația și diminuează motilitățile gastrice și intestinale. Aplicațiile terapeutice ale plantei în afecțiunile gastrointestinale sunt constipația spastică, gastralgiile, pilorospasmul, spasmele intestinale; în cazul ulcerelor hiperacide este de ajutor inhibarea secreției gastrice.
Plante cu alți constituenți
Nu toate plantele utilizate în bolile gastrointestinale funcționale pot fi alocate clar grupurilor descrise mai sus. Unele dintre ele sunt caracterizate de flavonoide care au un spectru larg de acțiuni, cum ar fi proprietăți spasmolitice, antiinflamatorii și antioxidante. [3]
În plus, pot fi prezenți și alți constituenți caracteristici, cum ar fi glicozidele din uleiul de muștar sau acidul glicirizic.
Studii
- Madaus G: Chamomilla; Lehrbuch der biologischen Heilmittel. Leipzig, 1938, vol 1, pp 894–902.
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26541810/
- https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21996284/
