Hepatitele cronice reprezinta afectiuni inflamatorii ale ficatului, determinate de diversi factori patogeni, care duc la leziuni de tesut hepatic cu o evolutie mai lunga de 6 luni fara tendinta de vindecare spontana.
Factori care determina aparitia hepatitelor cronice:
1. Infectiosi/virali – hepatita B si C.
2. Imunitari: hepatita autoimuna (aparitia unor anticorpi impotriva celulei hepatice , care ataca celula hepatica). Se poate asocia si cu alte boli autoimune: tiroidita autoimuna, anemiile hemolitice autoimune.
3. Toxici: alcool, toxice de tip industrial (arsenic, plumb). Imbibarea cu alcool a ficatului determina o ingrasare hepatica (steatoza hepatica) – ficat gras, mergand pana la ciroza sau cancer hepatic.
4. Medicamentosi: medicatie antituberculoasa, antibioterapie intempestiva, contraceptive, corticoizi.
5. Metabolice: hemocromatoza, boala Wilson, diabetul zaharat, obezitatea, guta, tulburari de coagulare.
Manifestari clinice ale hepatitelor cornice:
– Fatigabilitate =astenie = oboseala exagerata. Pacientul se trezeste de dimineata oboist.
– Lipsa poftei de mancare, greturi
– Scadere in greutate
– Atrofii musculare
– Tendinte la hemoragii ale gingiilor, aparitia de vanatai spontane pe tegumente
– Marirea ficatului si a splinei
– Coloratie icterica a tegumentelor (ingalbenirea lor datorita cresterii bilirubinei in sange)
– Stelute vasculare – pete rosii punctiforme care apar pe trunchi si abdomen, dispar la digitopresiune si reapar dupa aceea.
In cazul hepatitelor toxice alcoolice, bolnavul recunoaste consumul de alcool sau consumul unor medicamente cu toxicitate hepatica.
Investigatii de laborator:
Se constata o crestere de cateva sute de ori a transaminazelor hepatice, alterarea testelor de hemostaza, cresterea factorilor de inflamatie, uneori cresterea bilirubinei; daca hepatita cronica este de cauza virala, markerii de infectie virala vor dovedi acest lucru.
Alte explorari pentru a diagnostica corect tipul de hepatita cronica si stadiul acesteia:
– Scintigrafia hepatica
– Ecografia hepatica
– Tomografia computerizata
– Punctia hepatica
In functie de stadiile evolutive despre hepatitele cronice putem vorbi despre:
a) Hepatita cronica persistenta – reprezinta o forma usoara de hepatita cronica, de obicei fara manifestari clinice, fara simptome sau foarte discrete. In antecedentele bolnavului putem gasi episoade de hepatita virala, consum de alcool si eventuale expuneri la toxice hepatice. Bolnavul poate acuza o usoara stare de astenie, scaderea apetitului, usoare tulburari dispeptice si durere in zona ficatului, discrete balonari postprandiale. Biologic, putem vorbi de o usoara crestere a transaminazelor si a factorilor de inflamatie.Tratamentul este, in acest caz, unul igienodietetic hepatoprotectoare usoare de tip silimarina, complexuri de vitamina B, evitarea alimentelor grase, conserve si afumaturi, evitarea efortului fizic intens.
b) Hepatita cronica activa – reprezinta o forma mai grava de hepatita cronica, cu semne clinice mai evidente, un prognostic mai rezervat si care necesita un sustinut tratament medicamentos. Clinic intalnim:
– astenie marcata
– scadere in greutate
– hepatalgie marcata
– sangerari gingivale
– tulburari sexuale
– splina marita
– prezenta icterului
Paraclinic (teste de laborator): globulinele intens crescute, bilirubina crescuta, transaminazele intens marite, tulburari ale functiei de coagulare, arhitectura hepatica modificata, aparitia complicatiilor.
Regimul alimentar urmareste aceleasi obiective ca si in hepatita persistenta.
Tratamentul medicamentos depinde de cauza care a produs hepatita.
In cazul hepatitei autoimmune, aparuta ca urmare a unor determinari genetice, sunt incriminati si factori de stres; tratamentul este unul pe baza de prednisone, timp indelungat. Se mai pot folosi ciclosporina, azatioprina.
c) Hepatita cronica cu virus B si C – de multe ori aceste hepatite survin dupa un episod asimptomatic de hepatita virala acuta de virus B sau C. In general, momentul infectarii cu virusul hepatic B sau C este asimptomatic. In functie de rezistenta imuna a bolnavului, de severitatea infectiei, se va decide evolutia viitoare spre hepatita cronica sau ciroza sau cancer hepatic. De apreciat ca sunt destui oameni mai ales in cazul infectarii cu virus B care nu fac boala toata viata, sunt doar purtatori si descopera acest lucru la analize uzuale (determinari de anticorpi si antigene virale). Acestia sunt, in general, pacienti cu o imunitate foarte buna, cu un regim de viata echilibrat,neconsumatori de alcool si tutun.
Calea de transmitere a acestor virusuri hepatice :
– Prin solutie de continuitate: transfuzii, perfuzii, intepaturi cu obiecte infectate, in special, in stomatologie, manichiura
– Prin injectarea de droguri
– Pe cale sexuala datorita micilor rani (ragade) care pot avea loc in timpul actului sexual
– Transmitere verticala: de la mama la fat
Manifestarile clinice si paraclinice sunt identice ca in hepatitele cronice persistente sau active. Tratamentul are la baza administrarea de interferoni, care sunt niste glicoproteine cu proprietati antivirale si imunomodulatorii.Tratamentul cu interferon trebuie monitorizat foarte atent deoarce are foarte multe efecte adverse, cum ar fi: cefaleea,scaderea poftei de mancare, depresia, delirul, duereri abdominale, inrosirea pielii. In tratamentul hepatitelor de tip B si C se mai pot folosi medicamente de tipul aciclovir sau lamivudina.
Educatia terapeutica a bolnavilor cu hepatita cronica
Bolnavul trebuie sa constientizeze ca ficatul este uzina chimica a organismului si ca la nivelul lui se sintetizeaza proteinele umane, ca ficatul are importante functii metabolice ale glucidelor, lipidelor si proteinelor, ca este un mare depozit de sange si ca nu poate fi incarcat cu substante toxice alimentare si factori de stres.
1.Primul principiu terapeutic in hepatita cronica este odihna, repaosul la pat. Ficatul se iriga cel mai bine in pozitie orizontala .De multe ori, repaosul la pat reprezinta peste 50% din tratament.
2. Vitaminoterapie – in special viaminele din complexul B si vitamina C in doza mare de 1000 mg/24 ore pot ajuta refacerea hepatica.
3. Suplimentele alimentare pe baza de aminoacizi esentiali si silimarina si alte extracte din plante pot ajuta ficatul in primele faze ale bolii.
4. Renuntarea la alcool si la tutun
5. Regim igienodietetic echilibrat cu evitarea afumaturilor, grasimilor, rantasurilor, condimentelor.
6. Consumul de fructe si legume fierte sau crude.
