Actorul si regizorul american Woody Allen a implinit recent 70 de ani. Cunoscut publicului din multiplele pelicule pe care le-a realizat (sau in care a fost protagonist) Woody Allen (in realitate Allen Stuart Konigsberg) s-a nascut la 1 decembrie 1935, in New York; la 15 ani, el a vandut cateva articole unor reviste de scandal ale timpului (exact in perioada persiflata de A.Miller drept era franciscanilor politici).
Eliminat din doua universitati new-yorkeze, Allen s-a decis sa devina scriitor si actor. Ulterior, el va scrie primul scenariu de film, pentru Whats New Pussycat?, in 1965, iar prima sa pelicula va primi botezul criticii, un an mai tarziu (v.Whats Up Tiger Lilly?, 1966). Asadar, regizorul aflat undeva intre psihanalist si computer, cum l-a numit un jurnalist francez a reusit sa-si depaseasca vechile monologuri in cheie freudiana (despre sex, religie sau ego) realizand actualmente, o veritabila English drama, intitulata Match Point, un film ce degaja o fascinatie personala pentru lumea tenisului, folosind actori de prima generatie, cu o Scarlet Johansson cuceritoare si pe deplin instalata in memoria cinefililor.
Din pacate, regizorul a cazut in capcana obsedantei comedii burlesti dspre haosul ierahiilor sociale si despre relativa adaptare la mediu a mariajului;arhitectura scenariului nu poseda o articulatie sugestiva, nici a termenilor de lucru si cu ata mai putin al dialogului.totusi, se poate remarca o anume ironie la adresa cultului conjugalitatii, semanand cu faimoasa adaptare franceza a peliculei Marile familiirealizata dupa romanul lui M.Druon.
Majoritatea filmelor sale sunt considerate de colegii sai ca fiind facute dupa un scenariu cliseizant (Allen este evident tipul de personaj povestitor, liantul general al scenariilor). Filmografia lui cuprinde o paleta extrem de vasta de teme si resurse expresive, de la comedia spumoasa pe subiectele vietii cotidiene, la filmul politic grav acel elocvent rechizitoriu vizand epoca maccarthysm ului si a vanatorii de vrajitoare, expresie a tributului pe care Hollywoodul a trebuit sa-l plateasca in duelul sau cu cartitele rosii (v. pelicule precum Paravanul sau Interioare).
In 1981 termina filmul Amintire din praf de stele si totodata scria piesa Becul plutitor ce va fi fost jucata cu mare succes, la teatrul Beaumont din Lincoln Center, unde alaturi de Ciulei si Ed Albee figura in Consiliul de conducere al acestuia. Atras de mirajul celei de-a saptea arte, el a realizat peste 20 de filme, printre care, de notorietate au ramas Annie Hall, oscarizat si Manhattan, o pelicula din anii 80. Frecvent, el se autodistribuie in roluri bizare, precum cel de new-yorkez blazat, dispretuitor al conventiilor de orice gen; ades,el vorbeste la modul freudian, direct cu aparatul de filmat.Cele mai multe dintre story-urile lui au cel putin un personaj care e scriitor.
Actiunea peliculelor lui e adesea plasata in New-York, un oras-furnicar,absolutizat;personajele feminine in viziunea lui sunt fie spontane ,energice, explozive temperamental,gen Barbara Streissand, fie tipul personajului – dadaca, inzestrat cu instinctul protectiei, cu reminiscente din filmele italiene ale anilor 50 (v. comediile lui Roselllini sau De Sica.).
In pofida inegalitatilor de stil cinematografic, el ramane in topul preferintelor publicului si datorita faimoaselor aforisme, extrase din propria experienta sau axate pe cate o sintagma cu aluzii nevrotice (M-am plictisit de acesti new-york-ezi stupizi ce au probleme in relatiile lor sau o replica de genul: El vrea sa scoata ceva din mine./_Da, primul tau copil). Allen si-a catalizat o parte din filmografia sa cu elemente de natura autobiografica, asa cum in Europa doar Jean Renoir sau Rene Clair stiau sa o mai faca. Capacitatea sa de a modifica fie traseul, fie senimentele personajelor angrenate in conflict tine de o reala stiinta a redarii starilor afective, deasupra carora autorul isi plaseaza bisturiul luciditatii.
