Cancerul de pancreas este o afectiune maligna a pancreasului exocrin sau endocrin, care prezinta un interes particular din cauza mortalitatii extrem de ridicate. Aceasta se datoreaza, pe de o parte, diagnosticarii tardive a majoritatii cazurilor si pe de alta parte, rezultatelor dezamagitoare ale mijloacelor terapeutice.
Dintre toate entitatile, cea mai frecventa este adenocarcinomul ductal, ce reprezinta aproximativ 90% din totalul tumorilor maligne pancreatice, motiv pentru care vom asocia acest subtip cu termenul generic de cancer pancreatic (CP). CP reprezinta a patra cauza de deces prin tumori maligne si a doua cauza de mortalitate prin tumori digestive, iar incidenta creste exponential dupa varsta de 50 de ani.
Factorii de risc frecvent intalniti sunt: varsta inaintata, sexul masculin, fumatul, consumul de alcool, alimentatia saraca in fructe si legume proaspete, anumite conditii medicale (diabetul zaharat, pancreatita cronica, tumorile papilare mucinoase intraductale), istoricul familial.
Localizarea este in trei sferturi dintre cazuri la nivelul capului pancreatic, iar intr-un sfert din cazuri la nivelul corpului si cozii pancreasului, dezavantajul acestei ultime categorii fiind simptomatologia tardiva.
Diagnosticul CP se face prin coroborarea manifestarilor clinice cu tabloul biologic, markerii tumorali, investigatiile imagistice si examenele morfopatologice.
Simptomatologia este dominata de durere (prezenta in 80% din cazuri), icter (colorarea in galben a tegumentelor) si scadere ponderala, insa sunt prezente si astenia fizica, manifestarile digestive (greata, varsaturi) sau cele psihice (depresie).
Tabloul biologic evidentiaza sindrom anemic (hemoglobina scazuta), sindrom inflamator (leucocite crescute, fibrinogen crescut, VSH crescut), sindrom de colestaza (fosfataza alcalina si bilirubina crescute), sindrom de citoliza hepatica (transaminaze crescute), precum si intoleranta la glucoza, cu aparitie precoce (cu pana la 2 ani anterior diagnosticarii CP).
Markerul tumoral cel mai important este CA 19-9, care poate creste insa si in afectiuni maligne ale cailor sau veziculei biliare, precum si intr-o serie de afectiuni benigne cum ar fi obstructia biliara, bolile hepatice cronice, pancreatitele (in aceste cazuri valorile fiind moderat crescute).
Imagistica este reprezentata de ecografie abdominala conventionala, tomografie computerizata sau rezonanta magnetica, ERCP (colangiopancreatografie endoscopica retrograda) sau EUS (ecoendoscopie).
Examenul morfologic se face dupa prelevarea celulelor tumorale prin punctie-aspiratie cu ac fin ghidata ecografic, tomografic sau ecoendoscopic sau prin biopsie ductala efectuata in cursul ERCP-ului.
Tratamentul tumorilor maligne de pancreas depinde de stadiul din momentul diagnosticului, cele fara invazie vasculara si fara metastaze beneficiind de rezectie chirurgicala, cele avansate locoregional de radioterapie asociata cu chimioterapie, iar cele metastatice de chimioterapie paleativa. In toate stadiile se incearca ameliorarea calitatii vietii prin combaterea durerii si prevenirea complicatiilor de tip obstructiv.
Prognosticul CP ramane, insa, rezervat din cauza diagnosticului tardiv (de obicei in stadiul IV), a stadializarii dificile, a caracterului agresiv (cu metastazare precoce) si a absentei chimioterapiei eficiente.
